Cat de mult platim impozit pe salariu?

Fig. 1 - Guvernul Romaniei in Decembrie 2014
Aici se gestioneaza banii dumneavoastra.

Impozitul pe salariu este in momentul de fata 16% - cota unica. La prima vedere nu pare mult mai ales comparativ cu alte tari din Europa. Insa faptul ca pe salariu platim si alte taxe care au alta denumire nu ne incalzeste cu nimic, sunt tot bani retinuti de stat din ceea ce am muncit ca salariati in fiecare luna. Mai ales ca toate contributiile pentru pensii, somaj, asigurare medicala, etc. nu se duc in mod direct pentru aceste lucruri ci se varsa tot in bugetul de stat de unde sunt folositi pentru orice e nevoie. Deci le putem asimila tot cu un impozit. Sa vedem cat plateste cu adevarat un cetatean angajat din suma pe care o primeste in fiecare luna.



Sa luam un cetatean oarecare care sa zicem ca are un salariu de 1000 RON pe luna brut. El are de platit in felul urmator (calcule aproximative):

CAS 10.5%                                
Somaj 0.5%
Asigurare de sanatate 5.5%

Total pana acum 16.5% adica 165 RON. Din 1000 am ramas cu 835.

Impozit pe salariu 16% din ce a ramas adica aproximativ 133 RON.

Am ramas deci cu 835-133 = 702 RON.


Deci platim de fapt aproape 30% din venitul brut ca diverse taxe catre stat.

Dar nu se termina aici.  

O firma daca vrea sa angajeze pe cineva trebuie sa plateasca si ea niste taxe. Ca o paranteza eu personal consider ca este absurd sa taxezi o firma pentru ca vrea sa angajeze pe cineva in conditiile in care ai probleme cu somajul. Adica practic pui bete in roata angajatorilor care vor sa ofere locuri de munca. Dar asta e alta poveste.

Practic suma pe care o plateste angajatorul pentru un angajat ar trebui inclusa in calculul venitului cuvenit de angajat fiindca pana la urma un angajat trebuie sa munceasca pentru a produce pentru angajator cel putin aceasta suma. Un angajator puteti fi siguri ca ia in calcul si aceasta suma cand se gandeste sa tina sau nu un angajat si daca angajatul nu produce suficient cat sa o acopere nu va fi rentabil si va fi dat afara. Ba mai mult, angajatul trebuie sa acopere si costul cu chiria pe biroul in care luceraza precum si toate utilitatile de la locul de munca. Daca nu acopera toate costurile necesare tinerii lui acolo si daca nu produce si un profit pe deasupra nu are angajatorul niciun motiv sa il tina.

Astfel un angajat are din punct de vedere al angajatorului un pret mai mare decat valoarea salariului brut pe care il primeste. Nu o sa includ aici costuri cu chiria biroului fiindca pana la urma sunt costuri necesare desfasurarii activitatii nu taxe. Insa suma platita la stat conteaza fiindca este o suma pe care angajatorul este dispus sa o plateasca pentru a angaja pe cineva. Deci sunt niste bani pe care angajatul ii produce prin munca lui pentru angajator. Daca nu i-ar lua statul in mod normal i s-ar putea cuveni angajatului acei bani.

Angajatorul plateste asa (toate ca procente din brut):

CASS 5.2%
Somaj 0.5%
CAS 15.8%
Tot felul de alte fonduri - in total aproximativ 2%

Total (aproximativ): 23% din brut adica 230 RON pentru exemplul nostru.

Deci suma platita de fapt de angajator pentru a tine un angajat cu salariul brut de 1000 RON este 1230 RON.  Practic asta este pretul angajarii respectivului om si faptul ca o parte din acesti bani se platesc de catre angajator este doar un artificiu facut probabil pentru a nu observa oamenii de rand procentul real pe care il platesc statului din ce muncesc.

Cum angajatul nostru incaseaza la sfarsitul lunii in mana 702 RON si firma plateste pentru el 1230 RON putem calcula ca primeste doar 57% din suma pe care angajatorul o plateste pentru serviciile lui. Adica rata taxelor si impozitelor este de fapt de 43%. Platim 43% din valoarea muncii noastre lunare statului. Daca s-ar introduce impozitul progresiv pentru unii oameni ar sari de 50% insa asta e alta poveste. Cred ca nu sunt multe state in Europa cu un asemenea nivel de taxare si daca sunt cu siguranta ofera ceva mai mult contribuabililor decat Romania.

Inca nu s-a terminat aici.

La orice cumparam cu banii castigati platim 24% TVA - una din cele mai ridicate taxe pe valoare adaugata din lume.
Practic din cei 702 RON pe care ii avem in mana 24% - aproape un sfert - vor ajunge tot la stat. Asta inseamna aproape 169 RON. Deci ne raman 533 RON pentru a cheltui pe cele necesare vietii angajatului din valoarea de 1230 RON pe care o are munca lui lunara pentru angajator. 

Adica in realitate raman aproximativ 43% din banii pe care angajatorul ii cheltuie pe noi. Restul de 57% din ce producem lunar se duce intr-un fel sau altul la stat. Statul ne ia lunar 57% din munca noastra. E bine macar ca primim de banii astia servicii de calitate din partea statului: doar avem spitale ca lumea, scoli pentru copiii, etc... 


In plus...

Pe langa asta trebuie sa si locuim undeva si avem de platit impozit pe locuinta. Daca stam in chirie putem fi siguri ca din chirie proprietarul isi acopera impozitul pe proprietate.  Daca vrem "luxul" de a avea o masina vom avea de platit tot felul de taxe de inmatriculare si de mediu pe langa impozitul pe masina, rovinieta si taxele cu care este incarcata benzina(si motorina) - cam 60-70% din pretul ei se duce la stat. Apropo, in pretul benzinei intra si o taxa care este menita sa acopere paguba facuta de falimentul Bancorex - toti platim pentru a acoperi ce s-a intamplat acolo.


Practic nu mai muncim pentru noi, muncim pentru stat si ne lasa si el acolo ceva cat sa traim. Banii respectivi nu par sa fie folositi in folosul nostru si aparent nu are nimeni nimic impotriva.   


Sarbatori Fericite!

De ce oamenii platesc impozit pe venit si nu pe profit?

In lumea asta orice om sau orice firma functioneaza in principiu dupa urmatoarea regula:
In fiecare luna are niste venituri din activitatea pe care o desfasoara si are si niste cheltuieli care sunt necesare pentru desfasurarea activitatii respective.

Un lucru ciudat din punct de vedere al corectitudinii mi se pare faptul ca firmele platesc impozit pe profit - adica din venituri isi scad cheltuielile si ce ramane, profitul, este impozitat.

Sa luam niste exemple:

De exemplu eu daca am o firma si am facut luna asta venituri de 1000 lei dar am avut si cheltuieli de 900 lei voi avea profit de 1000-900 - 100 lei. Pe acesti 100 de lei voi plati impozit care la momentul scrierii articolului, in Romania, este de 16% - adica voi da 16 lei la stat si voi ramane in buzunar cu 84 de lei.

Insa o persoana fizica care are acelasi venit de 1000 lei va plati impozit pe venit de 16% ramanand cu 840 de lei. Daca are aceleasi cheltuieli de 900 de lei va iesi pe pierdere.

Oare de ce este considerat corect acest lucru?

De ce eu ca persoana fizica nu imi pot deconta cheltuielile necesare desfasurarii activitatii mele? Eu lucrez la o firma, imi dedic conforma contractului 8 ore pe zi firmei si realizez servicii pentru ea. Ca sa pot face acest lucru am nevoie in mod rezonabil de -

1. Mancare si apa - din pacate corpul uman are limitarea de a avea nevoie de energie pentru a functiona.
2. Haine - nu ma pot duce la servici gol din diverse motive.
3. Transport de la si pana la servici 
4. Adapost - din pacate corpul uman pe care il ocup trebuie sa si doarma 8 ore pe zi si nici nu functioneaza bine la orice temperatura din mediul de afara.
5. Cheltuieli de sanatate - uneori corpul uman se mai si imbolnaveste si are nevoie de tratament. 
6. Divertisment - nu sunt un robot, trebuie sa ma si relaxez ocazional   

Pot intra aici si altele.
De ce nu pot deduce toate aceste cheltuieli din venitul meu si sa pot plati impozit pe ce ramane?

Unii ar spune ca s-ar face abuzuri - se fac si acum oricum. Insa intr-adevar cineva cu un salariu mare si-ar putea cumpara multe lucruri care nu ii sunt neaparat utile doar ca sa evite impozitul. Insa la un moment dat cand vei avea 10 masini nu vei mai avea unde sa le parchezi si va trebui sa incepi sa platesti si impozit. Si pe de alta parte atunci cand cumperi lucruri inutile faci venituri pentru alte firme care vor plati ele impozit pe acei bani pana la urma.
Oricum pentru a preveni situatia cu 10 masini de mai sus la bunuri mai mari ar putea fi ca la firme perioade de amortizare.

In fine, nu cred ca undeva in lume se intampla asa. Cred ca raspunsul este ca sistemul de taxare nu e gandit sa fie corect ci e gandit sa genereze bani pentru guvern iar cei mai exploatabili oameni sunt cei care muncesc pe salarii. In Romania daca pui si suma platita de angajator pentru tine vei afla ca de fapt suma pe care o firma o plateste pe tine ca angajat este aproape dubla fata de ce vezi tu in mana la sfarsitul lunii.

Totusi cred ca un astfel de sistem ar putea functiona si i-ar proteja pe cei cu venituri mai mici insa nu ar reduce calitatea vietii celor cu venituri mai mari - doar i-ar taxa la banii pe care ii pun deoparte insa per total ar putea iesi si ei mai bine. In lumea persoanelor juridice functioneaza acest sistem deci poate ar merita incercat si pe noi persoanele fizice. Eu daca as ajunge vreodata sa fiu presedinte/prim ministru sau orice functie de genul asta (putin probabil) as milita sa se incerce asta in tara mea. :)

Socialismul si Liberalismul - Este vreo doctrina mai buna decat cealalta?

     Acest articol abordeaza notiunea de egalitate, ceea ce noi oamenii ca specie consideram ca ar trebui sa fie fundamentul societatii noastre. 

     De cand oamenii au inceput sa traiasca in grupuri ei au avut nevoie de o metoda de a se organiza si de a-si defini ierarhia sociala. De-a lungul timpului au existat numeroase forme de organizare ale societatilor, de obicei bazate pe un lider suprem fie ca el s-a numit rege, faraon, imparat sau altfel. Grecii antici au inventat primii democratia prin care liderii sunt alesi astfel dand putere poporului. De asemenea de-a lungul majoritatii istoriei omenirii societatea se baza pe existenta sclavilor, situatie care s-a schimbat in ultimele 2 secole nu neaparat pentru ca am evoluat moral sau ne-am dat seama de importanta vietii umane ci in mod fundamental pentru ca am reusit sa construim masinarii care sa produca industrial mult mai eficient.

      Aici voi vorbi despre 2 dintre modurile de organizare actuale ale societatii, socialismul si libelarismul, care sunt pe meniul nostru in diverse forme atunci cand ne ducem la vot. Ce este interesant este ca ambele doctrine pornesc de la ideea de egalitate in drepturi pentru toti insa modul prin care ofera aceasta egalitate este total diferit.

Socialismul - Resurse folosite ineficient

       Socialismul, care este diferit de comunism insa care dus la extrem ajunge acolo, se bazeaza pe egalitatea membriilor societatii si pe puterea proletariatului. Cum noi, romanii, am avut ocazia de a experimenta in mod direct comunismul avem o experienta mai mare cu el decat vecinii din Europa de vest si stim foarte bine cum comunistii dinainte de '89 au devenit socialistii de dupa. Comunismul teoretic nu are nicio legatura cu dictatura desi in practica statele comuniste tind sa aiba lideri autocratici. Totusi exista state extrem de socialiste, cu lideri alesi democratic care chiar functioneaza si prospera precum tarile din nordul Europei, in special Suedia.

       Ideile comunismului erau nobile in sine - lipsa claselor sociale, egalitate in drepturi pentru toti si pana la urma impartirea "echitabila" a resurselor disponibile intre toti membrii societatii. Fiecare produce cat poate si fiecare primeste dupa nevoi era ideologia de atunci si teoretic acest lucru ar fi trebuit sa asigure o societate utopica in care toti suntem fericiti si astfel devenim din ce in ce mai productivi. Stim foarte bine cum a mers in practica si problema cu acest mod de organizare este tocmai faptul ca resursele sunt folosite ineficient.

      Daca imparti resursele dupa nevoi le aloci ineficient, oamenii care ar avea capacitatea de a le folosi la potential maxim nu le vor primi in schimb le vor primii niste oameni cu posibilitati mici si nevoi mari.    

Robin Hood lua de la bogati si dadea la saraci - era el un fel de comunist?

      Socialismul se bazeaza pe aceasta idee de egalitate sociala si pe a lua de la bogati pentru a ajuta patura de jos a societatii. Este o idee care da bine la populatia cu drept de vot mai ales daca marea lor majoritate intra in categoria celor saraci, asa cum este de exemplu in Romania. Ideea de a-i taxa puternic pe cei bogati si pe cei din clasa de mijloc pentru a mari ajutoarele sociale si a crea locuri de munca ineficiente in institutiile statului surade cetateanului cu drept de vot. Problema cu acest lucru este ca oamenii din patura de jos a societatii tind sa nu gandeasca pe termen lung. Ei vad pensia crescuta cu 10 lei, ajutorul de somaj ceva mai mare sau jobul (redundant, anevoios si prot platit) din institutia publica insa pe termen lung daca acesti bani ar fi ramas la cei care au stiut sa ii faca initial acestia ar fi avut cele mai mari sanse sa ii inmulteasca generand noi locuri de munca, probabil mai bine platite si mai placute in sectorul privat si generand mai multe resurse pentru intreaga societate. Conceptia ca cei bogati devin mai bogati si cei saraci saracesc nu este tocmai adevarata, atunci cand devii bogat (in mod cinstit, nu furand) produci ceva util pentru societate, produci o valoare adaugata si deci inmultesti resursele societatii si calitatea vietii pentru toti intr-o oarecare masura.

Liberalismul - tot egalitate?

     Liberalismul vede notiunea de egalitate in mod diferit. Porneste de la premisa ca toti oamenii sunt egali initial insa fiecare are dreptul si libertatea sa faca tot ce vrea, sa isi caute in felul lui fericirea, fara sa incalce evident drepturile celorlalti. Spre deosebire de socialsm in care statul intervine puternic pentru a controla alocarea resurselor, de obicei prin taxe mai mari aplicate celor mai bogati si diverse forme de ajutoare sociale pentru cei saraci si prin legislatie in favoarea celor din urma, liberalismul porneste de la ideea de a nu interfera statul prea mult cu economia. Conform doctrinei liberale, statul nu intervine in economie, o lasa pe aceasta sa evolueze "liber". Din acest motiv, in mod natural, unii oameni care stiu sa produca valoare adaugata pentru societate se vor imbogati si cei care nu se descurca la fel de bine vor saraci.

     Liberalismul extrem duce la cea mai eficienta forma de alocare a resurselor - acestea ajung acolo unde sunt folosite la potential maxim si produc cea mai mare valoare adaugata pentru societate. Problema cu acest mod de organizare este ca unii oameni vor ramene inevitabil pe dinafara.

     Bogatia este relativa, intr-o societate nu pot fi toti membrii ei bogati la fel cum nu pot fi nici toti saraci. Intr-o tara in care toti cetatenii au o caruta, cel care are un Trabant e magnat iar intr-o tara de miliardari, milionarul este sarac. Este ca acel joc din copilarie cand ai un numar de scaune si un numar mai mare de copii si toti alearga in jurul lor iar la un semnal fiecare trebuie sa se aseze fiecare pe cate un scaun. Doar ca numarul de "scaune" din patura de sus a societatii - la masa bogatilor - este de obicei in jur de 1% din populatie iar odata asezat acolo devine din ce in ce mai greu sa fii dat la o parte.

     Desi resursele vor ajunge acolo unde produc cea mai mare valoare, rezultatul productiei va ramane in mare parte tot acolo la acei 1% iar restul populatiei vor deveni resurse dispensabile care vor trai din frimiturile celor bogati. Restul populatie va primi asadar doar cat are nevoie pentru a trai pe termen scurt si va trebui sa munceasca in continuare pentru a avea si luna urmatoare un salariu - un fel de scavie in care esti liber sa iti alegi stapanul.

     Intr-un libelarism extrem nu ar exista niciun fel de ajutor social, asistenta medicala gratuita, scoli gratuite si in principiu nimic nu ar fi gratuit. Evident nu ar treubui sa existe nici taxe, sau daca ar fi ar fi mult mai mici fiindca statul nu ar mai trebui sa ofere nimic populatiei. Scolile ar fi private, spitalele la fel, unii oameni ar construi autostrazi pentru a le putea taxa si a face profit din ele si in principiu totul ar putea functiona pe profit sau ar disparea iar economia s-ar autoregla. Atata timp cat fiecare isi gaseste un rol in aceasta situatie toti vor fi fericiti si vor avea partea lor din resursele societatii - aceasta situatie este de asemenea o utopie.

Echilibru instabil

    Eu personal consider ca niciuna din aceste modalitati de organizare nu este ideala, consider ca viziunea liberala este mai corecta insa trebuie moderata si cu putin socialism pentru a garanta niste drepturi minime membrilor societatii. Noi, oamenii, ca specie ne aflam la un moment de rascruce in care ar trebui sa clarificam exact cat valoreaza o viata umana si cum dorim sa construim societatea viitorului. Daca ne conducem doar dupa criterii de eficienta economica va trebui sa fim impacati cu gandul ca, de exemplu, daca cineva este bolnav, costul recuperarii lui poate fi mai mare decat cel al inlocuirii cu alta "resursa". Pe de alta parte nu as vrea sa traiesc nici intr-o societate in care majoritatea resurselor sunt folosite ineficient pentru ajutorarea celor fara posibilitati. Pana la urma noi cautam de cand exista societati umane sa atingem un punct de echilibru pe care nu l-am gasit inca si care s-ar putea sa nu existe. Deocamdata oscilam in jurul acestui punct ipotetic, de aceea la alegeri din 4 in 4 ani (sau cat de des se voteaza) ies castigatoare alternativ partide de dreapta si stanga cam peste tot in lume. Acum se pare ca intram intr-o perioada de stanga cel putin in Europa.
     Acum cine stie, poate gasirea acestui echilibru a fost scopul nobil si neinteles al celebrei aliante USL dar se pare ca nu au reusit. :)

Cine detine de fapt averea societatii si puterea?

      De cand exista societati umane au existat oameni bogati, puternici si influenti care sunt in varful societatii si au existat marile mase de cetateni normali, saraci, fara prea multa putere. Orice forma de organizare a unui grup de oameni a dus in mod inevitabil la aceasta situatie. Pana si in comunism, unde teoretic fundamentul este puterea maselor, lipsa claselor sociale si egalitatea tuturor tovarasilor, exista tovarasii securisti si tovarasul dictator care sunt un pic mai egali in averi si putere decat tovarasa pulime.

     Teoretic democratia pune o parte din putere in mainile maselor insa pana la urma acestea sunt foarte usor de manipulat si influentat de exemplu prin posturi de televiziune si pomeni electorale asa ca puterea este tot in mainile catorva oameni care in principiu sunt acolo pe viata cum erau regii si imparatii in trecut si asemeni acestora lasa mostenire tronul. In Romania in ultimii 20 de ani in particular puterea a fost in mainile fostilor tovarasi care acum se numesc patroni si care acum tind sa lase mostenire aceasta putere descendentilor lor. Avantajul major acum este ca daca esti destept si valoros ai sansa sa devii si tu bogat si puternic spre deosebire de atunci.

     Pana la urma oricum am face, oricum ne-am organiza, se pare ca societatile noastre, ale oamenilor, tind in mod natural spre situatia in care puterea se afla in mainile catorva, putini. Desi si doctrina liberala si cea socialista pornesc de la premisa de egalitate pentru toti, tot la polarizarea averii se ajunge. Egalitatea intre toti nu este naturala, in jungla exista cei puternici si cei slabi. Asta este natura noastra si nu este neaparat un lucru rau, asa am fost creati de natura si asa am trait mereu. Am trait asa ca specie de pe vremea cand liderul era masculul alfa, am trecut prin vremuri cu faraoni, regi si imparati, am trecut prin dictatori si presedinti si am ajuns pana in ziua de azi. Fie ca avem o doctrina liberala, fie ca avem una sociala, fundamental acest lucru nu se va schimba. Eu cred ca este nevoie de un echilibru insa undeva mai aproape de ideologia liberala pentru ca aceasta da cele mai mari sanse oamenilor din patura de jos a societatii sa urce in functie de valoarea lor si aceasta tinde sa produca un nivel de trai mai bun pentru toti (in medie).